NABABO - Aurum Liquidum - CODEX

NABABO nu este un om, nici zeu în înțelesul obișnuit – este o conștiință aristocratică a plăcerii pure. 

El nu trăiește într-un timp anume, ci traversează epocile și îmbracă identități diferite. El este un pelerin atemporal, care poartă uneori chip de animal, pasăre, floare sau relicvă a locului în care se află - ca o reminiscență fragilă, absorbită din memoria profundă a regiunii, ca și când însăși esența locului i-ar fi atins fața.

⸻

NABABO nu are pașaport, ci amintiri cu ștampile de epoci. 

În ceștile lui, cafeaua nu e băutură – e hartă. Iar cine îi urmează aroma, ajunge acolo unde timpul nu mai întreabă.

⸻

Nu există certificatul lui de naștere.

Nu are adresă, dar există locuri unde îl poți întâlni. 

Cei care l-au văzut spun că ochii lui nu privesc, ci citesc. Și că, dacă îți povestește un loc, vei începe să-l cauți. Dar nu pe hartă – ci în tine.

Pentru că NABABO nu e doar un călător. Este martorul timpului care se dizolvă în aur lichid.

NABABO nu adună locuri, ci povești. În unele călătorii, leagă între ele firele unei epoci – ziduri care încă poartă urme de iatagan, piețe unde se mai vinde miere în amfore, hanuri unde pereții șoptesc nume de negustori demult îngropați. În altele, se pierde în mituri urbane: străzi care dispar din hărți, clădiri ce apar doar într-o anumită lumină, cafenele care îți servesc o ceașcă și o amintire ce nu-ți aparține. Iar uneori, drumul lui e simplu și pur: trasează cu pași răbdători ruta boabelor de cafea, de la primele plantații ascunse sub soarele de smarald, până la mesele unde aroma lor devine aur lichid. Dar oriunde s-ar afla, NABABO nu spune poveștile ca pe o cronică – le toarnă în cești. Și cine bea, vede.

⸻

NABABO nu bea cafea. El bea epoci, mituri și drumuri. Unele cești poartă gustul unui oraș real, altele aroma unui loc care n-a existat decât în legende. Și toate îl duc acolo unde aurul lichid scrie istoria în abur.

În lumea lui NABABO, timpul nu curge în linie dreaptă, ci se strânge și se dilată ca aburul unei cești de cafea. Ceea ce pentru un privitor obișnuit este o clipă – un gest, o sorbitură, o privire peste umăr – pentru el poate fi o călătorie de câțiva ani.

Acest fenomen, cunoscut printre inițiați drept Efectul NABABO, apare doar atunci când NABABO se află într-un loc cu memorie profundă: hanuri vechi, pasaje uitate, piețe în care pașii trecutului încă răsună. În acele momente, bulele invizibile din spațiu-timp se desprind de curgerea normală și devin sfere suspendate, fiecare cu propria durată.

Când NABABO pășește într-o astfel de bulă, legile obișnuite ale timpului se dizolvă. În exterior, lumea continuă să respire în ritmul obișnuit; în interior, el poate trăi ani întregi – să bea cafele sub sute de răsărituri, să întâlnească oameni din epoci diferite, să adune povești – iar la ieșire să constate că pentru ceilalți au trecut doar câteva secunde.

Unii cred că această abilitate este darul unei cafele alchimice, preparată cu apă dintr-un izvor ce atinge axa lumii. Alții spun că NABABO nu călătorește în timp, ci doar schimbă tăria amintirilor, trăindu-le cu o intensitate care comprimă sau dilată realitatea.